20. Astfel, prin tăria Domnului, Cuvântul se răspândea și se întărea.
21. După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel și-a pus în gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia și Ahaia. El își zicea: „După ce voi merge acolo, trebuie să văd și Roma!“
22. I-a trimis în Macedonia pe Timotei și pe Erastus, doi dintre ajutoarele lui, iar el a mai rămas un timp în Asia.
23. În perioada aceea, s-a stârnit o mare tulburare cu privire la Cale.
24. Un argintar pe nume Demetrius, făcea replici în argint ale templului lui Artemis și aducea astfel lucrătorilor săi nu puțin câștig.
25. El i-a strâns la un loc, împreună cu alți lucrători de aceeași meserie, și le-a zis: „Bărbați, știți că prosperitatea noastră vine din meseria aceasta
26. și vedeți și auziți că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, acest Pavel a convins și a dus în rătăcire o mare mulțime de oameni, spunând că zeii făcuți de mâini nu sunt de fapt zei!
27. Prin urmare, există pericolul nu numai ca această muncă a noastră să ajungă de tot disprețul, ci și ca templul marii zeițe Artemis să fie socotit ca o nimica și chiar măreția ei să fie distrusă, a ei, cea la care se închină toată Asia și toată lumea!“
28. Când au auzit ei aceste lucruri, s-au umplut de mânie și au început să strige: „Mare este Artemis a efesenilor!“
29. Cetatea s-a umplut de zarvă. S-au repezit într-un singur gând spre teatru, târându-i acolo și pe macedoneenii Gaius și Aristarh, însoțitorii de drum ai lui Pavel.
30. Pavel voia să vină la norod, dar ucenicii nu l-au lăsat.