30. Apoi, conducându-i afară, a zis: – Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?
31. Ei i-au răspuns: – Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit, tu și casa ta!
32. Și i-au predicat Cuvântul Domnului atât lui, cât și tuturor celor din casa lui.
33. Chiar în ceasul acela din noapte, temnicerul i-a luat și le-a spălat rănile; apoi, imediat, el și toți ai lui au fost botezați.
34. După aceea i-a dus acasă la el și le-a pus masa; și s-a bucurat nespus cu toți cei din casa lui pentru că a crezut în Dumnezeu.
35. Când s-a făcut zi, magistrații i-au trimis pe ofițeri să-i spună temnicerului: „Eliberează-i pe oamenii aceia!“
36. Temnicerul i-a spus lui Pavel următoarele cuvinte: – Magistrații au trimis ordin să fiți eliberați! Acum deci ieșiți și duceți-vă în pace!
37. Însă Pavel le-a zis ofițerilor: – Ne-au bătut în public, fără să fim judecați, pe noi care suntem cetățeni romani, ne-au aruncat în închisoare, iar acum vor să ne scoată afară pe ascuns?! În nici un caz! Să vină ei înșiși să ne ducă afară!
38. Ofițerii au spus aceste cuvinte magistraților. Aceștia s-au temut când au auzit că ei erau cetățeni romani
39. și au venit să-i liniștească. I-au condus afară și i-au rugat să plece din cetate.
40. Au ieșit din închisoare și s-au dus la Lidia, iar după ce i-au văzut și i-au încurajat pe frați, au plecat.