29. Atunci temnicerul a cerut o făclie, s-a repezit înăuntru și a căzut tremurând înaintea lui Pavel și a lui Silas.
30. Apoi, conducându-i afară, a zis: – Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?
31. Ei i-au răspuns: – Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit, tu și casa ta!
32. Și i-au predicat Cuvântul Domnului atât lui, cât și tuturor celor din casa lui.
33. Chiar în ceasul acela din noapte, temnicerul i-a luat și le-a spălat rănile; apoi, imediat, el și toți ai lui au fost botezați.
34. După aceea i-a dus acasă la el și le-a pus masa; și s-a bucurat nespus cu toți cei din casa lui pentru că a crezut în Dumnezeu.
35. Când s-a făcut zi, magistrații i-au trimis pe ofițeri să-i spună temnicerului: „Eliberează-i pe oamenii aceia!“
36. Temnicerul i-a spus lui Pavel următoarele cuvinte: – Magistrații au trimis ordin să fiți eliberați! Acum deci ieșiți și duceți-vă în pace!
37. Însă Pavel le-a zis ofițerilor: – Ne-au bătut în public, fără să fim judecați, pe noi care suntem cetățeni romani, ne-au aruncat în închisoare, iar acum vor să ne scoată afară pe ascuns?! În nici un caz! Să vină ei înșiși să ne ducă afară!