23. După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare, poruncind temnicerului să-i păzească bine.
24. Primind un astfel de ordin, temnicerul i-a aruncat în celula cea mai lăuntrică și le-a băgat picioarele în butuci.
25. Pe la miezul nopții, Pavel și Silas se rugau și-I cântau laudă lui Dumnezeu, iar deținuții îi ascultau.
26. Deodată a avut loc un cutremur atât de mare, încât s-au clătinat temeliile închisorii. Toate ușile s-au deschis dintr-odată și fiecăruia i s-au dezlegat lanțurile.
27. Temnicerul s-a trezit și, când a văzut că ușile închisorii erau deschise, și-a scos sabia ca să se omoare, crezând că deținuții au fugit.
28. Pavel însă a strigat cu glas tare: – Să nu-ți faci nici un rău, căci toți suntem aici!
29. Atunci temnicerul a cerut o făclie, s-a repezit înăuntru și a căzut tremurând înaintea lui Pavel și a lui Silas.
30. Apoi, conducându-i afară, a zis: – Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?
31. Ei i-au răspuns: – Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit, tu și casa ta!
32. Și i-au predicat Cuvântul Domnului atât lui, cât și tuturor celor din casa lui.
33. Chiar în ceasul acela din noapte, temnicerul i-a luat și le-a spălat rănile; apoi, imediat, el și toți ai lui au fost botezați.
34. După aceea i-a dus acasă la el și le-a pus masa; și s-a bucurat nespus cu toți cei din casa lui pentru că a crezut în Dumnezeu.
35. Când s-a făcut zi, magistrații i-au trimis pe ofițeri să-i spună temnicerului: „Eliberează-i pe oamenii aceia!“