40. Vedeți deci ca nu cumva să vi se întâmple ceea ce s-a spus în Profeți:
41. «Uitați-vă, disprețuitorilor, mirați-vă și pieriți! Căci în zilele voastre am să fac o lucrare pe care n-ați crede-o dacă v-ar povesti-o cineva!»“
42. În timp ce ieșeau, Barnabas și Saul au fost rugați să vorbească despre aceste lucruri și în Sabatul următor.
43. După ce s-a dat drumul adunării din sinagogă, mulți iudei și prozeliți devotați i-au urmat pe Pavel și Barnabas, care stăteau de vorbă cu ei, încurajându-i să rămână în harul lui Dumnezeu.
44. În Sabatul următor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul Domnului.
45. Dar iudeii, când au văzut mulțimile, s-au umplut de invidie. Ei vorbeau împotriva celor spuse de Pavel și-l insultau.
46. Barnabas și Pavel însă au vorbit cu îndrăzneală și au zis: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia să vă fie spus mai întâi vouă, dar, fiindcă voi îl respingeți și vă judecați astfel ca fiind nedemni de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre neamuri.
47. Căci așa ne-a poruncit Domnul: «Te-am pus să fii o lumină pentru neamuri, ca să duci mântuirea până la marginile pământului!»“
48. Neamurile s-au bucurat când au auzit lucrul acesta și au lăudat Cuvântul Domnului. Și toți cei ce erau desemnați pentru viață veșnică au crezut.
49. Cuvântul Domnului se răspândea prin toată regiunea.
50. Dar iudeii le-au incitat pe femeile devotate, care aveau influență, și pe fruntașii cetății, au stârnit o persecuție împotriva lui Pavel și a lui Barnabas și i-au alungat din ținuturile lor.
51. Pavel și Barnabas și-au scuturat praful de pe picioare împotriva lor și s-au dus în Iconia.
52. Ucenicii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.