33. Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviindu-L pe Isus, așa cum este scris în Psalmul al doilea: «Tu ești Fiul Meu! Astăzi Te-am născut!»
34. Că L-a înviat dintre cei morți, așa că nu urmează să Se mai întoarcă în putrezire, a spus-o când a zis: «Vă voi da promisiunile sfinte și demne de încredere făcute lui David.»
35. De aceea mai zice și în alt psalm: «Nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.»
36. Însă David, după ce a slujit scopului lui Dumnezeu în generația sa, a adormit, a fost adăugat la strămoșii săi și a văzut putrezirea!
37. Dar Cel pe Care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea!
38. Să vă fie deci cunoscut, fraților, că prin El vi se vestește iertarea păcatelor; și, de toate păcatele de care nu ați putut fi îndreptățiți prin Legea lui Moise,
39. este îndreptățit oricine crede în El.
40. Vedeți deci ca nu cumva să vi se întâmple ceea ce s-a spus în Profeți:
41. «Uitați-vă, disprețuitorilor, mirați-vă și pieriți! Căci în zilele voastre am să fac o lucrare pe care n-ați crede-o dacă v-ar povesti-o cineva!»“
42. În timp ce ieșeau, Barnabas și Saul au fost rugați să vorbească despre aceste lucruri și în Sabatul următor.
43. După ce s-a dat drumul adunării din sinagogă, mulți iudei și prozeliți devotați i-au urmat pe Pavel și Barnabas, care stăteau de vorbă cu ei, încurajându-i să rămână în harul lui Dumnezeu.
44. În Sabatul următor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul Domnului.
45. Dar iudeii, când au văzut mulțimile, s-au umplut de invidie. Ei vorbeau împotriva celor spuse de Pavel și-l insultau.
46. Barnabas și Pavel însă au vorbit cu îndrăzneală și au zis: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia să vă fie spus mai întâi vouă, dar, fiindcă voi îl respingeți și vă judecați astfel ca fiind nedemni de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre neamuri.
47. Căci așa ne-a poruncit Domnul: «Te-am pus să fii o lumină pentru neamuri, ca să duci mântuirea până la marginile pământului!»“