3. Cuvântul Domnului a venit la Ezechiel, fiul preotului Buzi, în țara caldeenilor, la râul Chebar, și mâna Domnului a fost peste el acolo.
4. M-am uitat și am văzut un vânt năprasnic venind dinspre nord și aducând cu el un nor mare strălucind de jur împrejur și fulgere luminând. În mijloc, în inima focului, era ceva ca metalul lustruit.
5. În mijlocul lui se afla ceva asemănător cu patru ființe, a căror înfățișare era ca înfățișarea unui om.
6. Fiecare ființă avea câte patru fețe și câte patru aripi.
7. Picioarele lor erau drepte, iar talpa picioarelor lor era asemenea copitei unui vițel, strălucind ca bronzul lustruit.
8. Sub aripile lor, pe fiecare din cele patru părți, se afla câte o mână de om. Toate cele patru ființe aveau fețe și aripi.
9. Se atingeau una de alta cu aripile, astfel încât nu se răsuceau în mers, ci, când mergeau, fiecare se orienta drept înainte.
10. Fețele lor arătau astfel: înainte, fiecare ființă avea câte o față de om; în partea dreaptă, toate cele patru ființe aveau câte o față de leu; în partea stângă, toate patru aveau câte o față de bou, iar înapoi, toate patru aveau câte o față de vultur.
11. Așa arătau fețele lor. Aripile le erau întinse în sus; fiecare avea două aripi, cu care atingea aripile celor de lângă ea, și alte două aripi cu care își acoperea trupul.
12. Fiecare dintre cele patru ființe mergea înainte: mergeau încotro le îndruma duhul să meargă, fără să se abată din mersul lor.
13. Aspectul ființelor, înfățișarea lor exterioară, era asemenea unor cărbuni aprinși, asemenea unor torțe care umblau încoace și încolo printre ființe. Strălucirea lor era ca a focului, iar din foc ieșeau străfulgerări.
14. Ființele fugeau și se întorceau cu o repeziciune ca a fulgerului.
15. În timp ce mă uitam la acele ființe, am observat că pe pământ, în apropierea fiecărei ființe, se afla câte o roată, în total patru, câte una pentru fiecare față.
16. Înfățișarea roților și lucrătura lor era ca strălucirea crisolitului; toate cele patru roți aveau aceeași înfățișare; aspectul și lucrătura lor se asemăna cu o roată în mijlocul altei roți.
17. Când mergeau, ele se puteau deplasa în toate cele patru direcții, fără să se rotească în mers.
18. Obezile lor erau înalte și totodată înspăimântătoare, căci erau pline de ochi de jur împrejurul celor patru ființe.
19. Când mergeau ființele, mergeau și roțile alături de ele, iar când se ridicau ființele de la pământ, se ridicau și roțile.
20. De aceea ființele mergeau acolo unde le punea duhul să meargă, încotro le îndruma duhul să meargă, iar roțile se ridicau să li se alăture, deoarece duhul ființelor era în roți.