1. După aceea, Moise și Aaron s-au dus la Faraon și i-au zis: – Așa vorbește Domnul , Dumnezeul lui Israel: „Lasă-Mi poporul să plece ca să țină o sărbătoare pentru Mine în pustie.“
2. Dar Faraon a răspuns: – Cine este Domnul ca eu să-L iau în seamă și să-l las pe Israel să plece? Nu-L cunosc pe Domnul și nu-l voi lăsa pe Israel să plece.
3. Ei au continuat: – Însuși Dumnezeul evreilor ni S-a arătat; te rugăm, lasă-ne să facem o călătorie de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeul nostru, căci altfel El va veni peste noi cu molimă și cu sabie.
4. Dar monarhul Egiptului le-a zis: – Moise și Aaron, de ce abateți poporul de la lucru? Întoarceți-vă la treburile voastre!
5. Vedeți, a mai zis Faraon, cât de numeros este acum acest popor în țară, și voi vreți să-l opriți de la lucru!
6. În aceeași zi, Faraon le-a poruncit vătafilor și supraveghetorilor poporului:
7. „Să nu mai dați poporului paie ca înainte, ca să facă cărămizi, ci să se ducă ei înșiși să și le adune.
8. Totuși să le cereți același număr de cărămizi ca mai înainte și să nu le micșorați norma, pentru că sunt leneși. De aceea își permit să strige: «Lasă-ne să plecăm ca să aducem jertfe Dumnezeului nostru!»
9. Să li se dea mai mult de lucru, ca să aibă ce să muncească și să nu mai ia în seamă tot felul de minciuni.“