23. el le-a răspuns: „ Domnul a poruncit astfel: «Mâine este o zi de odihnă, un Sabat sfânt pentru Domnul ; coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și tot ce vă rămâne păstrați până dimineața.»“
24. Ei au păstrat-o așa cum a poruncit Moise; ea nu s-a împuțit și n-a făcut viermi.
25. Moise le-a zis: „Mâncați-o azi, pentru că azi este Sabatul Domnului ; azi nu veți găsi pâine pe câmp.
26. S-o adunați timp de șase zile, căci în a șaptea zi, Sabatul, ea nu va fi.“
27. În ziua a șaptea însă unii oameni din popor au ieșit să adune pâine, dar n-au găsit nimic.
28. Domnul i-a zis lui Moise: „Până când veți refuza să păziți poruncile și legile Mele?
29. Știți că Domnul v-a dat Sabatul și de aceea în a șasea zi vă dă hrană pentru două zile. Orice om să rămână acolo unde este. Nici unul să nu iasă din locul său în ziua a șaptea.“
30. Și astfel, în ziua a șaptea poporul s-a odihnit.
31. Casa lui Israel a numit pâinea venită din cer „mană“; ea era albă, ca bobul de coriandru, iar la gust era ca o turtă cu miere.
32. Moise le-a zis: „Iată ce a poruncit Domnul : «Puneți deoparte un omer de mană, ca să fie păstrat pentru toate generațiile, pentru ca ei să vadă pâinea cu care v-am hrănit în pustie, când v-am scos din țara Egiptului.»“
33. Moise i-a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană și așază-l înaintea Domnului ca să fie păstrat pentru urmașii voștri.“
34. Aaron l-a pus înaintea Mărturiei ca să fie păstrat acolo, după cum îi poruncise Domnul lui Moise.
35. Israeliții au mâncat mană timp de patruzeci de ani, până au ajuns într-o țară locuită; au mâncat mană până au ajuns la hotarul Canaanului.
36. (Un omer este a zecea parte dintr-o efă.)