19. Deși Moise le-a zis să nu lase nimic din ea până dimineața,
20. ei nu l-au ascultat; unii au lăsat o parte din ea până dimineața, astfel că aceasta a făcut viermi și s-a împuțit, iar Moise s-a mâniat pe ei.
21. În fiecare dimineață israeliții adunau după cum aveau nevoie. Când soarele era fierbinte, pâinea se topea.
22. În ziua a șasea ei au adunat de două ori mai mult, doi omeri pentru fiecare persoană. Când toți conducătorii adunării au venit și i-au spus acest lucru lui Moise,
23. el le-a răspuns: „ Domnul a poruncit astfel: «Mâine este o zi de odihnă, un Sabat sfânt pentru Domnul ; coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și tot ce vă rămâne păstrați până dimineața.»“
24. Ei au păstrat-o așa cum a poruncit Moise; ea nu s-a împuțit și n-a făcut viermi.
25. Moise le-a zis: „Mâncați-o azi, pentru că azi este Sabatul Domnului ; azi nu veți găsi pâine pe câmp.
26. S-o adunați timp de șase zile, căci în a șaptea zi, Sabatul, ea nu va fi.“
27. În ziua a șaptea însă unii oameni din popor au ieșit să adune pâine, dar n-au găsit nimic.
28. Domnul i-a zis lui Moise: „Până când veți refuza să păziți poruncile și legile Mele?
29. Știți că Domnul v-a dat Sabatul și de aceea în a șasea zi vă dă hrană pentru două zile. Orice om să rămână acolo unde este. Nici unul să nu iasă din locul său în ziua a șaptea.“
30. Și astfel, în ziua a șaptea poporul s-a odihnit.
31. Casa lui Israel a numit pâinea venită din cer „mană“; ea era albă, ca bobul de coriandru, iar la gust era ca o turtă cu miere.
32. Moise le-a zis: „Iată ce a poruncit Domnul : «Puneți deoparte un omer de mană, ca să fie păstrat pentru toate generațiile, pentru ca ei să vadă pâinea cu care v-am hrănit în pustie, când v-am scos din țara Egiptului.»“