8. La suflarea nărilor Tale apele s-au adunat, puhoaiele de ape s-au ridicat ca un zid, adâncurile s-au închegat în inima mării.
9. Vrăjmașul își zicea: «Îi voi urmări, îi voi ajunge din urmă. Voi împărți prada; îmi voi împlini dorința cu privire la ei. Îmi voi scoate sabia și mâna mea va pune stăpânire pe ei.»
10. Însă când Tu ai suflat cu suflarea Ta, marea i-a acoperit; s-au afundat ca plumbul în apele mărețe.
11. Care dintre zei este ca Tine, Doamne? Cine este ca Tine, glorios în sfințenie, temut în splendoare și înfăptuitor de minuni?
12. Ți-ai întins mâna dreaptă și pământul i-a înghițit.
13. Prin îndurarea Ta Ți-ai condus poporul pe care l-ai răscumpărat; prin puterea Ta l-ai călăuzit spre Locuința Ta cea sfântă.
14. Popoarele vor începe să tremure când vor auzi; îi va cuprinde groaza pe locuitorii Filistiei.
15. Căpeteniile Edomului se vor teme; un tremur îi va cuprinde pe conducătorii Moabului. Toți locuitorii Canaanului se vor topi de spaimă;
16. teroarea și groaza vor cădea peste ei; din pricina măreției brațului Tău, vor amuți ca o piatră, până va trece poporul Tău, Doamne , până va trece poporul pe care l-ai câștigat.
17. Tu îl vei aduce și-l vei sădi pe muntele moștenirii Tale, în locul pe care Tu, Doamne , Ți l-ai pregătit ca locuință, lăcașul pe care mâinile Tale, Stăpâne, l-au întemeiat.
18. Domnul va domni în veci de veci!“
19. Când caii, carele și călăreții lui Faraon au intrat în mare, Domnul a adus înapoi apele mării peste ei; israeliții însă au mers prin mare ca pe pământ uscat.
20. Apoi Miriam, profetesa, sora lui Aaron, a luat o tamburină în mână și toate femeile au ieșit după ea având tamburine în mâini și dansând.
21. Miriam le cânta: „Cântați Domnului , căci Și-a arătat slava; i-a năpustit în mare pe cal și pe călăreț.“
22. După aceea, Moise l-a luat pe Israel de lângă Marea Roșie și au intrat împreună în pustia Șur. Au mers trei zile prin pustie, fără să găsească apă.
23. Au ajuns într-un loc unde, deși era apă, n-au putut să o bea pentru că era amară, motiv pentru care au numit locul acela Mara.
24. Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?“
25. El a strigat către Domnul și Domnul i-a arătat o bucată de lemn; Moise a aruncat lemnul în apă și apa s-a făcut dulce. Acolo le-a dat Domnul legi și porunci și i-a pus la încercare.