29. La miezul nopții Domnul a lovit toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon, care stătea pe tronul său, până la întâiul născut al prizonierului, care era în temniță, și întâiul născut al tuturor vitelor.
30. Când Faraon, slujitorii săi și toți egiptenii s-au sculat noaptea, au fost mari țipete în Egipt, pentru că nu era casă unde să nu fie cineva mort.
31. În aceeași noapte, el i-a chemat pe Moise și pe Aaron și lea zis: „Plecați! Ieșiți în grabă din mijlocul poporului meu, voi și toți israeliții. Duceți-vă și închinați-vă Domnului , așa cum ați zis.
32. Luați-vă turmele și cirezile, așa cum ați cerut, plecați și binecuvântațimă.“
33. Egiptenii zoreau poporul ca să-l scoată cât mai repede afară din țară, căci își ziceau: „Vom muri cu toții!“
34. Poporul și-a luat aluatul înainte ca el să dospească, împreună cu vasele de frământat. Le-au înfășurat în haine și le-au pus pe umeri.
35. Israeliții au făcut așa cum le-a spus Moise; au cerut egiptenilor lucruri de argint și de aur, precum și îmbrăcăminte.
36. Domnul a făcut ca poporul să găsească bunăvoință la egipteni și aceștia le-au dat ce-au cerut. Și astfel i-au prădat pe egipteni.
37. Israeliții au călătorit pe jos, din Ramses spre Sucot; ei erau în jur de șase sute de mii de bărbați care mergeau pe jos, în afară de copii.
38. O mulțime amestecată de oameni a plecat împreună cu ei, precum și foarte multe cirezi de vite și turme de oi.
39. Au făcut turte din aluatul nedospit pe care l-au adus din Egipt; aluatul nu era dospit, pentru că atunci când au fost izgoniți n-au mai avut timp să-și ia provizii.