21. Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer ca să se facă întuneric peste toată țara Egiptului; atât de întuneric, încât să-l pipăi cu mâna.“
22. Moise și-a întins mâna spre cer și s-a făcut un mare întuneric peste toată țara Egiptului timp de trei zile.
23. Oamenii nu se puteau vedea unii pe alții și timp de trei zile nu s-au putut mișca de unde erau; dar toți israeliții au avut lumină acolo unde locuiau.
24. Faraon l-a chemat pe Moise și i-a zis: – Duceți-vă și închinați-vă Domnului. Copiii voștri pot merge cu voi, însă turmele și cirezile voastre vor rămâne.
25. Moise i-a răspuns: – Trebuie să ne lași să aducem jertfe și arderi-de-tot Domnului , Dumnezeul nostru.
26. Vitele noastre trebuie să meargă cu noi; nici o copită nu va rămâne, pentru că trebuie să alegem dintre ele pentru a ne închina Domnului, Dumnezeul nostru, și nu știm ce vom folosi pentru a ne închina Domnului decât atunci când vom ajunge acolo.
27. Dar Domnul i-a împietrit inima lui Faraon și acesta n-a vrut să-i lase să plece.
28. Apoi Faraon i-a zis: – Ieși de la mine! Ferește-te să-mi mai vezi fața, pentru că, în ziua în care-mi vei vedea fața, vei muri.
29. – Să fie precum ai zis! i-a răspuns Moise. Nu-ți voi mai vedea fața.