16. „Când vă veți împlini slujba de moașe la femeile evreilor și le veți vedea pe scaunul de naștere, dacă cel care se va naște va fi băiat, omorâți-l, dar dacă va fi fată, lăsați-o să trăiască.“
17. Însă moașele s-au temut de Dumnezeu și n-au făcut cum le-a poruncit monarhul Egiptului, ci au lăsat și băieții să trăiască.
18. Monarhul Egiptului le-a chemat pe moașe și le-a întrebat: – De ce ați făcut acest lucru și i-ați lăsat și pe băieți să trăiască?
19. Moașele i-au răspuns lui Faraon: – Deoarece femeile evreilor nu sunt ca și femeile egiptene; ele sunt vânjoase și nasc înainte ca moașa să ajungă la ele.
20. Dumnezeu le-a făcut bine moașelor, iar poporul s-a înmulțit și a ajuns foarte puternic.
21. Pentru că moașele s-au temut de Dumnezeu, El le-a întemeiat familii.
22. Apoi Faraon a poruncit întregului său popor: „Aruncați în Nil orice băiat care li se va naște evreilor! Doar pe fete să le lăsați să trăiască!“