11. Astfel, au pus peste ei supraveghetori de sclavi, ca să-i asuprească prin poveri grele; în acest fel au zidit Pitomul și Ramsesul ca cetăți cu hambare pentru Faraon.
12. Însă cu cât erau ei mai asupriți, cu atât se înmulțeau și se răspândeau mai mult; egiptenii au ajuns să se teamă de israeliți
13. și i-au supus la o muncă foarte grea;
14. le-au făcut viețile amare, punându-i să muncească din greu la facerea mortarului, a cărămizilor și la tot felul de lucrări pe câmp. În toate sarcinile pe care le dădeau israeliților, egiptenii erau foarte aspri.
15. Monarhul Egiptului le-a zis moașelor evreilor (pe una o chema Șifra, iar pe cealaltă Pua):
16. „Când vă veți împlini slujba de moașe la femeile evreilor și le veți vedea pe scaunul de naștere, dacă cel care se va naște va fi băiat, omorâți-l, dar dacă va fi fată, lăsați-o să trăiască.“
17. Însă moașele s-au temut de Dumnezeu și n-au făcut cum le-a poruncit monarhul Egiptului, ci au lăsat și băieții să trăiască.
18. Monarhul Egiptului le-a chemat pe moașe și le-a întrebat: – De ce ați făcut acest lucru și i-ați lăsat și pe băieți să trăiască?
19. Moașele i-au răspuns lui Faraon: – Deoarece femeile evreilor nu sunt ca și femeile egiptene; ele sunt vânjoase și nasc înainte ca moașa să ajungă la ele.