18. Pe de o parte, porunca veche a fost dată la o parte, deoarece a fost slabă și fără vreun beneficiu,
19. pentru că Legea n-a făcut nimic desăvârșit, iar, pe de altă parte, este asigurată o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20. Și aceasta nu s-a făcut fără jurământ! Căci ei au devenit preoți fără să depună un jurământ,
21. dar El a devenit preot cu jurământ, prin Cel Ce I-a spus: „Domnul a jurat și nu-I va părea rău: «Tu ești preot în veci.»“
22. În consecință, Isus a devenit garantul unui legământ mai bun.
23. Într-adevăr, preoții au fost mulți la număr, pentru că erau împiedicați de moarte să-și continue lucrarea.
24. Dar El, fiindcă rămâne în veci, are o preoție permanentă.
25. De aceea, El poate să-i mântuiască pe deplin pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, întrucât El trăiește veșnic ca să mijlocească pentru ei.