4. în timp ce Dumnezeu Își întărea mărturia prin semne și diferite minuni și prin darurile Duhului Sfânt, împărțite după voia Lui.
5. Nu îngerilor le-a supus El lumea viitoare, despre care vorbim,
6. ci cineva a mărturisit solemn undeva, spunând: „Ce este omul ca să-Ți amintești de el și fiul omului ca să-Ți pese de el?
7. Totuși, Tu l-ai făcut cu puțin mai prejos decât pe îngeri și l-ai încoronat cu slavă și cu cinste;
8. i-ai pus totul sub picioare.“ Dacă i le-a supus pe toate, n-a lăsat nimic care să nu-i fie supus, dar acum încă nu vedem că toate îi sunt supuse.
9. Îl vedem însă pe Isus, Care a fost făcut cu puțin mai prejos decât îngerii, încoronat acum cu slavă și onoare datorită morții pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru toți.
10. Cel pentru Care și prin Care sunt toate a considerat potrivit ca, pentru a duce mulți fii la slavă, să-L desăvârșească prin suferințe pe Autorul mântuirii lor.
11. Căci atât Cel Ce sfințește, cât și cei ce sunt sfințiți sunt toți din Unul. De aceea, Lui nu-I este rușine să-i numească frați,
12. spunând: „Voi vesti Numele Tău fraților Mei; Te voi lăuda în mijlocul adunării!“