16. însă ei aspirau după o țară mai bună, adică una cerească. De aceea, lui Dumnezeu nu-I este rușine să fie numit Dumnezeul lor, pentru că El a pregătit o cetate pentru ei.
17. Prin credință l-a jertfit Avraam pe Isaac, atunci când a fost pus la încercare; el, cel care a primit promisiunile, a fost gata să-și jertfească singurul fiu,
18. chiar dacă i se spusese: „Prin Isaac își va primi numele sămânța ta.“
19. El s-a gândit că Dumnezeu poate să învie pe cineva din morți și, figurat vorbind, așa l-a primit înapoi.
20. Prin credință i-a binecuvântat Isaac pe Iacov și pe Esau cu privire la viitor.
21. Prin credință i-a binecuvântat Iacov, când era pe moarte, pe fiecare dintre fiii lui Iosif și s-a închinat rezemându-se pe vârful toiagului său.
22. Prin credință a vorbit Iosif la sfârșitul vieții sale despre exodul poporului Israel și a dat porunci cu privire la oasele sale.
23. Prin credință a fost ascuns Moise de către părinții săi timp de trei luni, după ce s-a născut – pentru că au văzut că era un copil frumos și nu s-au temut de porunca împăratului.
24. Prin credință a refuzat Moise, când a crescut, să fie numit „fiul fiicei lui Faraon“,
25. alegând mai degrabă să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de păcat pentru puțin timp.
26. El a considerat abuzul suferit pentru Cristos ca fiind o bogăție mai mare decât bogățiile Egiptului, pentru că el își ațintise privirea la răsplata viitoare.