9. Dintr-unul din ele a ieșit un corn mai mic, care a crescut peste măsură de mult spre sud, spre răsărit și spre țara cea minunată.
10. S-a înălțat până la oștirea cerurilor, a aruncat la pământ o parte din oștire și din stele și le-a călcat în picioare.
11. S-a înălțat până la Căpetenia oștirii și i-a luat jertfa continuă, iar locul Sanctuarului Lui a fost dărâmat.
12. Oștirea și jertfa continuă au fost date pe mâna lui din pricina nelegiuirii. Cornul a aruncat adevărul la pământ și a reușit în ceea ce a făcut.
13. Atunci am auzit un sfânt vorbind și un alt sfânt întrebându-l pe cel ce vorbea: „În cât timp se va împlini viziunea despre jertfa continuă, despre nelegiuirea care a adus pustiire și despre călcarea în picioare a Sfântului Lăcaș și a oștirii?“
14. El mi-a dat mie răspunsul: „Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi Sfântul Lăcaș va fi curățit.“
15. În timp ce eu, Daniel, aveam viziunea aceasta și căutam s-o înțeleg, iată că cineva, care era la înfățișare ca un om, a apărut stând în picioare în fața mea.