10. S-a înălțat până la oștirea cerurilor, a aruncat la pământ o parte din oștire și din stele și le-a călcat în picioare.
11. S-a înălțat până la Căpetenia oștirii și i-a luat jertfa continuă, iar locul Sanctuarului Lui a fost dărâmat.
12. Oștirea și jertfa continuă au fost date pe mâna lui din pricina nelegiuirii. Cornul a aruncat adevărul la pământ și a reușit în ceea ce a făcut.
13. Atunci am auzit un sfânt vorbind și un alt sfânt întrebându-l pe cel ce vorbea: „În cât timp se va împlini viziunea despre jertfa continuă, despre nelegiuirea care a adus pustiire și despre călcarea în picioare a Sfântului Lăcaș și a oștirii?“
14. El mi-a dat mie răspunsul: „Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi Sfântul Lăcaș va fi curățit.“
15. În timp ce eu, Daniel, aveam viziunea aceasta și căutam s-o înțeleg, iată că cineva, care era la înfățișare ca un om, a apărut stând în picioare în fața mea.
16. Am auzit un glas de om venind din mijlocul râului Ulai care striga și zicea astfel: „Gabriele, fă-l să înțeleagă această viziune!“
17. Când a venit lângă locul unde eram, m-am înspăimântat și am căzut cu fața la pământ. El mi-a zis: „Înțelege, fiul omului, că viziunea este cu privire la vremea sfârșitului!“
18. Când mi-a vorbit, am căzut leșinat cu fața la pământ. El m-a atins și m-a ridicat iarăși în picioare în locul unde mă aflam.
19. Apoi mi-a zis astfel: „Iată, îți voi spune ce se va întâmpla în vremea de apoi a mâniei, căci viziunea se referă la vremea hotărâtă sfârșitului.