11. Atunci oamenii aceia au dat năvală în casă și l-au găsit pe Daniel rugându-se și cerând milă de la Dumnezeul său.
12. Apoi s-au înfățișat înaintea împăratului și i-au amintit de interdicția împărătească: – Oare nu ai semnat o interdicție potrivit căreia, în următoarele treizeci de zile, oricine se roagă altui zeu sau altui om în afară de tine să fie aruncat în groapa cu lei? Împăratul a răspuns: – Lucrul acesta este adevărat, după legea mezilor și a perșilor, care odată ce a fost dată, nu mai poate fi anulată.
13. Ei i-au mai zis împăratului: – Daniel, unul dintre exilații lui Iuda, nu ține seama deloc la tine, împărate, și nici la interdicția pe care ai semnat-o și își spune rugăciunea de trei ori pe zi.
14. Când a auzit lucrul acesta, împăratul s-a mâhnit foarte tare și s-a gândit cum să-l scape pe Daniel; până la apusul soarelui s-a frământat cum să-l scape.
15. Apoi oamenii aceia au venit cu mare zarvă la împărat și i-au zis: – Să știi, împărate, că, după legea mezilor și a perșilor, orice interdicție și orice decret dat de împărat nu se poate anula!
16. Atunci împăratul a poruncit să-l aducă pe Daniel și să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul i-a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, Căruia Îi slujești neîncetat, să te scape!“
17. A fost adusă o piatră care a fost pusă pe gura gropii, iar împăratul a pecetluit-o cu inelul său și cu inelul nobililor săi, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel.
18. Apoi împăratul s-a retras în palatul său și a petrecut noaptea fără să mănânce și fără să i se aducă vreo dansatoare; nu a avut deloc somn.
19. La revărsatul zorilor, împăratul s-a sculat și s-a dus în grabă la groapa cu lei.
20. S-a apropiat de groapă și l-a strigat pe Daniel cu durere în glas. Împăratul i-a zis astfel lui Daniel: – Daniele, rob al Dumnezeului celui Viu, a putut Dumnezeul tău, Căruia Îi slujești neîncetat, să te scape de lei?