20. A sosit la David, la Hebron, însoțit de douăzeci de bărbați, iar David a dat un ospăț în cinstea lor.
21. Abner i-a zis lui David: „Lasă-mă să plec și să adun întreg Israelul la stăpânul meu, regele, ca să încheie un legământ cu tine și astfel să domnești peste tot ceea ce sufletul tău dorește.“ David i-a dat voie lui Abner să plece, iar acesta a plecat în pace.
22. Imediat după aceea a sosit Ioab împreună cu slujitorii lui David. Aceștia se întorceau de la un jaf și aduceau o mare pradă cu ei. Abner însă nu se mai afla împreună cu David la Hebron, căci acesta îi dăduse voie să plece, iar el a plecat în pace.
23. Când au sosit, Ioab și oștirea care era cu el, i s-a spus lui Ioab că Abner, fiul lui Ner a fost la rege, iar acesta i-a dat voie să plece și el a plecat în pace.
24. Ioab a venit la rege și i-a zis: „Ce ai făcut? Abner a fost la tine, iar tu i-ai dat voie să plece. De ce?
25. Îl cunoști bine pe Abner, fiul lui Ner! El a venit ca să te înșele, ca să-ți cunoască mișcările și ca să știe tot ceea ce faci.“
26. După ce a ieșit de la David, Ioab a trimis mesageri după Abner, care l-au adus înapoi de la fântâna lui Sira. David însă nu știa nimic.
27. Când a ajuns Abner la Hebron, Ioab l-a luat deoparte, la poartă, ca și cum i-ar vorbi în taină. Acolo, ca să-l răzbune pe fratele său Asael, Ioab l-a lovit în stomac și a murit.
28. Când David a aflat ce s-a întâmplat, a zis: „Eu și regatul meu suntem nevinovați înaintea Domnului , pentru totdeauna, de moartea lui Abner, fiul lui Ner.
29. Fie ca vina acestei morți să cadă asupra lui Ioab și asupra familiei tatălui său! Fie ca în neamul său să existe întotdeauna cineva care să aibă o scurgere pe trup, cineva lepros, cineva care să se sprijine în cârjă, cineva care să cadă ucis de sabie și cineva care să ducă lipsă de hrană.“
30. (Ioab împreună cu fratele său Abișai l-au ucis pe Abner pentru că, în lupta de la Ghivon, acesta îl omorâse pe fratele lor Asael.)
31. David i-a zis lui Ioab și întregului popor care era cu el: „Sfâșiați-vă hainele, încingeți-vă cu saci și mergeți bocind înaintea lui Abner.“ Regele David mergea în urma sicriului.
32. L-au înmormântat pe Abner la Hebron. Regele a plâns în hohote la mormântul lui și întreg poporul a făcut același lucru.
33. Regele a cântat această cântare de jale: Să moară Abner cum moare un mișel?
34. N-aveai nici mâinile legate, nici picioarele puse în lanțuri. Ai căzut ca unul răpus de mișei. Și tot poporul a plâns din nou după Abner.
35. Tot poporul s-a apropiat de David ca să-l facă să mănânce cât mai era încă ziuă însă el a făcut următorul jurământ: „Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea dacă voi gusta pâine sau orice altceva înainte de apusul soarelui.“