26. La un moment dat, străjerul a zărit un alt om care alerga și a strigat către portar: – Văd un alt om singur care aleargă. – Și el aduce vești, a zis regele.
27. – Felul de alergare al celui dintâi pare a fi cel al lui Ahimaaț, fiul lui Țadok, a spus străjerul. – Înseamnă că aduce vești bune, a zis regele, deoarece acesta este un om bun.
28. Ahimaaț i-a strigat regelui: – Totul este bine! Apoi s-a închinat cu fața la pământ înaintea lui și i-a zis: – Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, Care i-a dat în mâinile noastre pe cei ce se răzvrătiseră împotriva stăpânului meu, regele.
29. – Tânărul Absalom este bine? a întrebat regele. – Slujitorul tău a văzut o mare învălmășeală, atunci când a fost trimis de Ioab, dar nu știe despre ce era vorba, a răspuns Ahimaaț.
30. – Așteaptă puțin deoparte, i-a zis regele. Ahimaaț a stat deoparte.
31. Îndată a sosit și cușitul, care a zis: – Am vești bune pentru stăpânul meu, regele. Domnul te-a izbăvit astăzi din mâna tuturor celor ce se ridicaseră împotriva ta.
32. – Tânărul Absalom este bine? l-a întrebat regele. – Ca acest tânăr să fie toți dușmanii stăpânului meu, regele, și toți cei ce se ridică împotriva ta ca să-ți facă vreun rău, i-a răspuns cușitul.
33. Atunci regele, cutremurându-se, s-a dus în încăperea care se afla deasupra porții și a început să plângă. În timp ce mergea, el spunea: „O, fiul meu Absalom! O, fiul meu, fiul meu Absalom! De ce n-am murit eu în locul tău? O, Absalom, fiul meu, fiul meu!“