3. – Nepotul stăpânului tău unde este? l-a mai întrebat regele. – A rămas în Ierusalim, i-a răspuns Țiba, pentru că a zis: „Astăzi, Casa lui Israel îmi va da înapoi regatul bunicului meu.“
4. Atunci regele i-a zis: – Tot ce aparținuse lui Mefiboșet este acum al tău. – Mă închin înaintea ta, i-a zis Țiba. Fie să găsesc bunăvoință la stăpânul meu, regele.
5. În timp ce regele David se apropia de Bahurim, din cetate a ieșit un bărbat care a început să blesteme. Numele lui era Șimei, fiul lui Ghera, din clanul lui Saul.
6. Acesta a început să arunce cu pietre în David și în toți slujitorii regelui David, în timp ce întreaga oștire și toți vitejii se aflau la dreapta și la stânga regelui.
7. Blestemându-l pe David, Șimei striga: – Pleacă! Pleacă, om al sângelui și nelegiuit ce ești!
8. Domnul a întors asupra ta tot sângele pe care l-ai vărsat în familia lui Saul, căruia i-ai luat domnia. Astfel că Domnul i-a dat domnia fiului tău Absalom, iar tu ești nenorocit, căci ești un om al sângelui.
9. Abișai, fiul Țeruiei, i-a zis regelui: – Cum îndrăznește acest câine mort să-l blesteme pe stăpânul meu, regele? Dă-mi voie să mă duc și să-i retez capul!
10. – Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Țeruiei? a zis regele. Dacă blestemă, este pentru că Domnul i-a zis: „Blestemă-l pe David!“ Cine-i va zice deci: „De ce faci lucrul acesta?“
11. Apoi David le-a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi: – Propriul meu fiu caută să-mi ia viața. Cu atât mai mult, acum, acest beniamit! Lăsați-l să blesteme pentru că Domnul i-a spus s-o facă!
12. Poate că Domnul va privi spre necazul meu și îmi va face bine în schimbul blestemului său de astăzi.
13. David și oamenii săi și-au continuat drumul, în timp ce Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, blestemând și aruncând pietre și praf după acesta.