13. David și oamenii săi și-au continuat drumul, în timp ce Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, blestemând și aruncând pietre și praf după acesta.
14. În cele din urmă, David și toți cei care-l însoțeau au ajuns istoviți la un loc anume și s-au odihnit acolo.
15. Între timp, Absalom și toți israeliții care-l însoțeau, au ajuns la Ierusalim; împreună cu el era și Ahitofel.
16. Ajungând la Ierusalim, architul Hușai, prietenul lui David, s-a înfățișat înaintea lui Absalom, zicându-i: – Trăiască regele! Trăiască regele!
17. – Aceasta este loialitatea pe care o ai față de prietenul tău? l-a întrebat Absalom. De ce nu te-ai dus împreună cu prietenul tău?
18. – Pentru că, i-a răspuns Hușai, voi fi de partea celui pe care l-a ales Domnul , acest popor și toți israeliții. Cu acela voi rămâne.
19. De altfel, cui ar trebui să-i slujesc? Oare nu fiului său? Cum l-am slujit pe tatăl tău, așa îți voi sluji și ție.
20. Atunci Absalom i-a poruncit lui Ahitofel: – Sfătuiți-vă împreună! Ce avem de făcut?
21. – Intră la țiitoarele tatălui tău, pe care el le-a lăsat să îngrijească de palat! i-a zis Ahitofel. În felul acesta tot Israelul va afla că te-ai făcut urât regelui și astfel toți cei ce sunt de partea ta se vor întări.
22. Au întins, așadar, un cort pentru Absalom pe acoperiș, iar acesta a intrat la țiitoarele tatălui său sub privirea întregului Israel.
23. În acea vreme, sfatul pe care îl dădea Ahitofel avea aceeași autoritate ca și când cineva L-ar fi întrebat pe Dumnezeu. Așa erau toate sfaturile pe care le dădea Ahitofel atât lui David, cât și lui Absalom.