10. – Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Țeruiei? a zis regele. Dacă blestemă, este pentru că Domnul i-a zis: „Blestemă-l pe David!“ Cine-i va zice deci: „De ce faci lucrul acesta?“
11. Apoi David le-a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi: – Propriul meu fiu caută să-mi ia viața. Cu atât mai mult, acum, acest beniamit! Lăsați-l să blesteme pentru că Domnul i-a spus s-o facă!
12. Poate că Domnul va privi spre necazul meu și îmi va face bine în schimbul blestemului său de astăzi.
13. David și oamenii săi și-au continuat drumul, în timp ce Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, blestemând și aruncând pietre și praf după acesta.
14. În cele din urmă, David și toți cei care-l însoțeau au ajuns istoviți la un loc anume și s-au odihnit acolo.
15. Între timp, Absalom și toți israeliții care-l însoțeau, au ajuns la Ierusalim; împreună cu el era și Ahitofel.
16. Ajungând la Ierusalim, architul Hușai, prietenul lui David, s-a înfățișat înaintea lui Absalom, zicându-i: – Trăiască regele! Trăiască regele!
17. – Aceasta este loialitatea pe care o ai față de prietenul tău? l-a întrebat Absalom. De ce nu te-ai dus împreună cu prietenul tău?
18. – Pentru că, i-a răspuns Hușai, voi fi de partea celui pe care l-a ales Domnul , acest popor și toți israeliții. Cu acela voi rămâne.
19. De altfel, cui ar trebui să-i slujesc? Oare nu fiului său? Cum l-am slujit pe tatăl tău, așa îți voi sluji și ție.