2. A trimis pe cineva la Tekoa și a adus de acolo o femeie înțeleaptă. I-a zis femeii: „Prefă-te că ești în doliu: îmbracă-te în haine de doliu și nu te unge cu ulei. Să arăți ca o femeie care de multă vreme jelește după un mort.
3. Așa să te duci la rege și să-i vorbești cum te voi învăța eu.“ Și Ioab i-a făcut cunoscut femeii ce avea de spus.
4. Când femeia din Tekoa a ajuns la rege, a căzut cu fața la pământ și i s-a închinat. Ea i-a zis: – Ajută-mă, o, rege.
5. – Ce necaz ai? a întrebat-o regele. – Sunt o femeie văduvă, i-a răspuns femeia. Soțul meu a murit.
6. Slujitoarea ta mai avea doi fii care, într-o zi, se băteau pe câmp și nu era nimeni acolo care să-i despartă, astfel că unul l-a lovit pe celălalt și l-a omorât.
7. Acum, tot clanul s-a ridicat împotriva slujitoarei tale, spunându-i: „Predă-ni-l pe cel care și-a ucis fratele, ca să-l omorâm, căci i-a luat viața fratelui său. Îl vom nimici și pe moștenitor!“ Ei vor stinge astfel singurul cărbune care mi-a mai rămas, lăsându-l pe soțul meu fără nume și fără moștenitor pe pământ.
8. Regele i-a răspuns femeii: – Du-te acasă. Voi da porunci cu privire la tine.
9. – O, rege, stăpânul meu, i-a zis femeia din Tekoa regelui, asupra mea și asupra familiei tatălui meu să cadă vina. Iar regele și tronul său să rămână fără vină.
10. – Dacă cineva va vorbi împotriva ta, adu-l la mine și nu se va mai atinge de tine, i-a zis regele.
11. – Fie ca regele să-și aducă aminte de Domnul, Dumnezeul său, pentru ca să-l împiedice pe răzbunătorul sângelui să mărească prăpădul și să-mi ucidă fiul, l-a rugat femeia pe rege. – Viu este Domnul că nici un fir de păr din capul fiului tău nu va cădea la pământ, i-a zis regele.
12. Atunci femeia i-a mai zis: – Dă voie, te rog, slujitoarei tale să-i spună ceva stăpânului meu, regele. – Vorbește! i-a zis regele.
13. – De ce ai plănuit un astfel de lucru împotriva poporului lui Dumnezeu? Pentru că, din însăși vorbele lui, regele se face vinovat neaducându-l înapoi pe cel pe care l-a izgonit.
14. În ceea ce ne privește, asemenea unor ape care cad pe pământ și nu se mai adună, așa vom muri cu toții. Dumnezeu însă nu ia viața, ci dimpotrivă, plănuiește căi prin care cel izgonit să se poată întoarce la El.