2. A trimis pe cineva la Tekoa și a adus de acolo o femeie înțeleaptă. I-a zis femeii: „Prefă-te că ești în doliu: îmbracă-te în haine de doliu și nu te unge cu ulei. Să arăți ca o femeie care de multă vreme jelește după un mort.
3. Așa să te duci la rege și să-i vorbești cum te voi învăța eu.“ Și Ioab i-a făcut cunoscut femeii ce avea de spus.
4. Când femeia din Tekoa a ajuns la rege, a căzut cu fața la pământ și i s-a închinat. Ea i-a zis: – Ajută-mă, o, rege.
5. – Ce necaz ai? a întrebat-o regele. – Sunt o femeie văduvă, i-a răspuns femeia. Soțul meu a murit.
6. Slujitoarea ta mai avea doi fii care, într-o zi, se băteau pe câmp și nu era nimeni acolo care să-i despartă, astfel că unul l-a lovit pe celălalt și l-a omorât.
7. Acum, tot clanul s-a ridicat împotriva slujitoarei tale, spunându-i: „Predă-ni-l pe cel care și-a ucis fratele, ca să-l omorâm, căci i-a luat viața fratelui său. Îl vom nimici și pe moștenitor!“ Ei vor stinge astfel singurul cărbune care mi-a mai rămas, lăsându-l pe soțul meu fără nume și fără moștenitor pe pământ.
8. Regele i-a răspuns femeii: – Du-te acasă. Voi da porunci cu privire la tine.
9. – O, rege, stăpânul meu, i-a zis femeia din Tekoa regelui, asupra mea și asupra familiei tatălui meu să cadă vina. Iar regele și tronul său să rămână fără vină.
10. – Dacă cineva va vorbi împotriva ta, adu-l la mine și nu se va mai atinge de tine, i-a zis regele.
11. – Fie ca regele să-și aducă aminte de Domnul, Dumnezeul său, pentru ca să-l împiedice pe răzbunătorul sângelui să mărească prăpădul și să-mi ucidă fiul, l-a rugat femeia pe rege. – Viu este Domnul că nici un fir de păr din capul fiului tău nu va cădea la pământ, i-a zis regele.
12. Atunci femeia i-a mai zis: – Dă voie, te rog, slujitoarei tale să-i spună ceva stăpânului meu, regele. – Vorbește! i-a zis regele.
13. – De ce ai plănuit un astfel de lucru împotriva poporului lui Dumnezeu? Pentru că, din însăși vorbele lui, regele se face vinovat neaducându-l înapoi pe cel pe care l-a izgonit.