17. Acum, slujitoarea ta spune: „Fie să-mi aducă pace cuvintele stăpânului meu, regele! Căci stăpânul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu, știind să înțeleagă binele și răul. Fie ca Domnul , Dumnezeul tău, să fie cu tine!“
18. Regele i-a zis femeii: – Să nu-mi tăinuiești răspunsul la întrebarea pe care ți-o voi pune. – Să întrebe stăpânul meu, regele, i-a răspuns femeia.
19. – Oare mâna lui Ioab nu este ea cu tine în toate acestea? a întrebat-o regele. – Viu este sufletul tău, o, rege, stăpânul meu, că nimeni nu se poate abate nici la dreapta nici la stânga de la tot ceea ce a zis stăpânul meu, regele, i-a răspuns femeia. Într-adevăr, slujitorul tău, Ioab, mi-a poruncit și tot el a pus în gura slujitoarei tale toate aceste cuvinte.
20. Slujitorul tău, Ioab, a făcut acest lucru pentru a schimba situația. Stăpânul meu însă are o înțelepciune ca cea a unui înger al lui Dumnezeu, cunoscând tot ce se petrece în țară.
21. Regele i-a zis atunci lui Ioab: – Iată, vreau să fac lucrul acesta! Du-te deci și adu-l pe tânărul Absalom.
22. Ioab a căzut cu fața la pământ, s-a închinat și l-a binecuvântat pe rege. El a zis: – Astăzi slujitorul tău știe că a găsit bunăvoință la stăpânul său, regele, fiindcă regele a făcut după cuvântul slujitorului său.
23. Ioab s-a ridicat, a plecat la Gheșur și l-a adus înapoi pe Absalom la Ierusalim.
24. Dar regele a zis: „Să se ducă în casa lui și să nu-mi vadă fața!“ Absalom s-a întors astfel acasă la el și nu a văzut fața regelui.