37. Ea a venit și a căzut la picioarele lui, închinându-i-se până la pământ. După aceea s-a ridicat și a ieșit împreună cu fiul său.
38. Elisei s-a întors la Ghilgal. În țară era foamete. În timp ce fiii profeților primeau învățătură, el i-a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare și fierbe ciorbă pentru profeți!“
39. Unul din ei a ieșit în câmp pentru a aduna ierburi și a găsit o viță sălbatică. A cules din ea dovleci sălbatici, până și-a umplut poala. Când s-a întors, i-a tăiat și i-a pus în oala cu ciorbă, căci nu știa ce sunt.
40. Apoi au dat oamenilor să le mănânce. Dar când au început să mănânce din ciorbă, au strigat astfel: Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală! Și n-au putut să mănânce din ea.
41. Aduceți făină! a zis Elisei. El a aruncat făină în oală și a zis: Dați-le acum oamenilor să mănânce! Și n-a mai fost nimic otrăvitor în oală.
42. A venit un om din Baal-Șalișa, aducând omului lui Dumnezeu douăzeci de pâini de orz, din cele dintâi roade și spice proaspete într-un sac. Elisei a zis: Dă-le oamenilor să mănânce!
43. Dar slujitorul său a zis: Cum pot să împart acestea la o sută de oameni? Dă-le oamenilor să mănânce, i-a zis Elisei, căci așa vorbește Domnul : „Vor mânca și va mai și rămâne!“
44. Atunci i-a servit cu pâine, iar ei au mâncat și le-a mai și rămas, după Cuvântul Domnului.