30. Dar mama copilului a zis: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!“ El s-a ridicat și a urmat-o.
31. Ghehazi s-a dus înainte, a așezat toiagul pe fața băiețelului, dar el n-a scos nici un sunet și n-a dat nici un semn de viață. Apoi Ghehazi s-a întors să-l întâlnească pe Elisei și i-a zis: „Băiețelul nu s-a trezit!“
32. Când a ajuns Elisei în casă, a văzut că băiețelul era așezat mort în patul lui.
33. A intrat și a închis ușa după ei amândoi și s-a rugat Domnului.
34. Apoi s-a dus și s-a așezat pe copil. S-a întins peste el, punându-și gura lui pe gura copilului, ochii lui pe ochii copilului și mâinile lui pe mâinile copilului, și trupul copilului s-a încălzit.
35. Elisei s-a întors și s-a plimbat prin casă, apoi a urcat din nou și s-a întins peste copil. Băiatul a strănutat de șapte ori, după care și-a deschis ochii.
36. Elisei l-a chemat pe Ghehazi și i-a zis: „Cheam-o pe șunamită!“ El a chemat-o. Când a ajuns la el, Elisei i-a zis: „Ia-ți fiul!“
37. Ea a venit și a căzut la picioarele lui, închinându-i-se până la pământ. După aceea s-a ridicat și a ieșit împreună cu fiul său.