8. Atunci Ilie și-a luat mantaua, a făcut-o sul și a lovit cu ea apele, iar apele s-au despărțit într-o parte și într-alta și au trecut amândoi pe uscat.
9. După ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elisei: Spune-mi ce pot să fac pentru tine înainte de a fi luat de la tine? Te rog, aș vrea să-mi revină o îndoită măsură din duhul tău, i-a zis Elisei.
10. Ilie i-a răspuns: Ai cerut un lucru greu, dar dacă mă vei vedea când voi fi luat de lângă tine, așa ți se va întâmpla; dacă nu, nu ți se va întâmpla așa.
11. Și în timp ce mergeau și vorbeau unul cu altul, un car de foc și niște cai de foc i-au despărțit pe unul de celălalt și Ilie s-a înălțat la cer într-un vârtej de vânt.
12. Elisei privea și striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel și călăreții lui!“ După ce nu l-a mai văzut, Elisei și-a luat hainele și le-a rupt în două.