14. După ce a luat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, a lovit cu ea apele și a zis: „Unde este acum Domnul , Dumnezeul lui Ilie?“ Și de îndată ce a lovit apele, ele s-au despărțit într-o parte și într-alta, și Elisei a trecut dincolo.
15. Când au văzut lucrul acesta, profeții care erau în fața Ierihonului au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei!“ I-au ieșit în întâmpinare și i s-au închinat până la pământ.
16. Ei i-au zis: Între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni curajoși. Îngăduie-le, te rugăm, să-l caute pe stăpânul tău. Poate că Duhul Domnului l-a dus și l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale. Să nu-i trimiteți, le-a răspuns el.
17. Însă ei au stăruit până când acesta, stânjenit, le-a zis: Trimiteți-i! I-au trimis deci pe cei cincizeci de oameni care l-au căutat timp de trei zile fără să-l găsească.
18. Elisei îi aștepta la Ierihon și când s-au întors la el, le-a zis: Nu v-am spus să nu vă duceți?
19. După aceea, bărbații din cetate i-au zis lui Elisei: Stăpâne, după cum vezi, așezarea cetății este bună, dar apele sunt rele și pământul este sterp.
20. Aduceți-mi un vas nou și puneți sare în el, le-a zis el. Și ei i-au adus.
21. Apoi Elisei s-a dus la izvorul apelor, a aruncat în el sare și a zis: „Așa vorbește Domnul : «Vindec aceste ape și niciodată nu vor mai cauza moartea, nici nu vor mai face pământul neroditor!»“
22. Și apele au rămas vindecate până în ziua de azi, potrivit cuvântului rostit de Elisei.
23. De acolo Elisei s-a dus la Betel. În timp ce mergea pe drum, niște băiețași au ieșit din cetate și și-au bătut joc de el, strigându-i: „Suie-te, pleșuvule! Suie-te, pleșuvule!“