14. Atunci Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării, peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, un levit dintre urmașii lui Asaf.
15. El a zis: „Voi, toți cei din Iuda, voi, locuitori ai Ierusalimului, și tu, rege Iehoșafat, ascultați! Așa vorbește Domnul : «Nu vă temeți și nu vă înspăimântați din cauza acestei mari mulțimi, căci lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu!
16. Mâine, să înaintați împotriva lor! Ei se vor fi urcat prin trecătoarea Țiț și-i veți găsi la capătul văii dinspre pustia Ieruel.
17. Voi nu veți avea de luptat. Opriți-vă, stați și priviți izbăvirea pe care v-o va da Domnul!» Iuda și Ierusalim, nu vă temeți și nu vă înspăimântați! Mâine, ieșiți înaintea lor și Domnul va fi cu voi!“
18. Iehoșafat s-a închinat cu fața la pământ. Toți cei din Iuda și locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea Domnului , închinându-I-se,
19. iar leviții dintre urmașii lui Chehat și ai lui Korah s-au ridicat să-L laude pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu glas tare.
20. S-au sculat dis-de-dimineață și au pornit înspre pustia Tekoa. La plecarea lor, Iehoșafat s-a ridicat și a zis: „Iuda și locuitori ai Ierusalimului, ascultați-mă! Încredeți-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, și veți fi întăriți! Încredeți-vă în profeții Lui și veți izbândi!“
21. S-a sfătuit apoi cu poporul, după care i-a pus pe cei ce Îi cântau Domnului și-L lăudau cu podoabe sfinte, să iasă înaintea celor înarmați și să zică: „Lăudați pe Domnul! Îndurarea Lui ține pe vecie!“
22. În clipa când au început să cânte și să aducă laudă, Domnul a așezat o ambuscadă împotriva amoniților, moabiților și a locuitorilor din muntele Seir care veniseră împotriva lui Iuda și aceștia au fost învinși.
23. Amoniții și moabiții s-au ridicat împotriva locuitorilor din Seir ca să-i distrugă și să-i nimicească. Când au terminat cu locuitorii din Seir, s-au repezit unii la alții și s-au nimicit între ei.
24. Când cei din Iuda au ajuns pe înălțimea de unde puteau zări pustia și s-au uitat înspre mulțimea dedușmani, iată că acolo erau numai leșuri zăcând pe pământ; nici unul nu scăpase.
25. Iehoșafat și poporul lui s-au dus și au adunat prada. Ei au găsit printre leșuri o mulțime de bunuri, haine și vase prețioase, și au luat atât de multe, încât nu le-au putut duce. Au avut nevoie de trei zile să adune prada, căci era foarte multă.
26. În ziua a patra, s-au strâns cu toții în valea Beraca, unde L-au binecuvântat pe Domnul. De aceea au pus văii respective numele Beraca și așa i-a rămas numele până în ziua de astăzi.
27. Apoi toți bărbații din Iuda și din Ierusalim au plecat și s-au întors la Ierusalim cu bucurie, avându-l pe Iehoșafat în fruntea lor, căci Domnul îi înveselise din pricina izbândei împotriva dușmanilor lor.
28. Au intrat în Ierusalim cântând din harfe, din lire și din trâmbițe și s-au dus înspre Casa Domnului.
29. Groaza lui Dumnezeu a venit peste toate regatele celorlalte țări, când au auzit că Domnul s-a luptat cu dușmanii lui Israel.
30. Prin urmare, regatul lui Iehoșafat a avut parte de liniște și Dumnezeul lui i-a dat odihnă de jur împrejur.
31. Așadar, Iehoșafat a domnit peste Iuda. El avea treizeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și cinci de ani. Mama lui se numea Azuba și era fiica lui Șilhi.
32. El a umblat în căile tatălui său, Asa, și nu s-a abătut de la ele, făcând ce era drept înaintea Domnului.