1. Vreau să știți, fraților, despre harul pe care Dumnezeu l-a dat în bisericile din Macedonia,
2. pentru că, fiind încercați deosebit de mult prin necazuri, bucuria lor abundentă și marea lor sărăcie au rezultat într-o manifestare de har abundentă.
3. Eu depun mărturie că ei au dat din proprie inițiativă, după puterea lor și chiar dincolo de puterea lor,
4. rugându-ne cu multă insistență pentru harul de a fi părtași la această slujire pentru sfinți,
5. și nu așa cum ne-am așteptat, ci s-au dedicat pe ei înșiși, mai întâi Domnului, iar apoi, prin voia lui Dumnezeu, nouă.
6. Astfel, l-am îndemnat pe Titus, pentru că el a început mai devreme această lucrare, să ducă la capăt această binefacere a harului din partea voastră.
7. Acum, așa cum vă distingeți în toate – în credință, în vorbire, în cunoaștere, într-o dedicare totală și în dragostea pe care ațiînvățat -o de la noi – să vă distingeți și în această binefacere a harului.
8. Nu vă spun aceasta ca pe o poruncă, ci verific, prin dedicarea altora, cât de adevărată este dragostea voastră.