1. E nevoie să mă laud, măcar că nu este nimic de câștigat; voi recurge totuși la vedeniile și descoperirile Domnului.
2. Cunosc un om în Cristos, care, acum paisprezece ani – dacă era în trup, nu știu; dacă era în afara trupului, nu știu, Dumnezeu știe – a fost răpit în al treilea cer.
3. Știu că omul acesta – dacă era în trup sau dacă era în afara trupului, nu știu, Dumnezeu știe –
4. a fost răpit în Rai și a auzit lucruri care nu pot fi exprimate în cuvinte, lucruri care nu-i sunt permise omului să le spună.
5. Cu un astfel de om mă voi lăuda; dar cu mine însumi nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele.
6. Însă dacă vreau să mă laud nu voi fi un nebun, pentru că voi spune adevărul; dar nu mă voi lăuda, pentru ca nimeni să nu mă considere mai sus decât ceea ce vede în mine sau aude de la mine,
7. chiar având în vedere caracterul nemaipomenit al acestor descoperiri. De aceea, ca să nu mă îngâmf, mi-a fost dat un țepuș în carne, un mesager al lui Satan, ca să-mi facă rău și astfel să nu mă îngâmf.
8. De trei ori I-am cerut Domnului să mi-l ia.
9. Dar El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea este făcută desăvârșită în slăbiciune.“ Așadar, mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să poată locui în mine.
10. De aceea, eu sunt mulțumit în slăbiciuni, în insulte, în greutăți, în persecuții și necazuri, de dragul lui Cristos, pentru că atunci când sunt slab, sunt puternic.
11. Am ajuns nebun; voi m-ați forțat! Eu ar fi trebuit să fiu recomandat de voi, căci nu le sunt cu nimic inferior acestor „apostoli minunați“, măcar că eu sunt nimic.
12. Semnele care arată că sunt apostol au fost făcute între voi, cu toată răbdarea, atât semne, cât și fapte puternice și minuni.