16. căci ne împiedică să le vorbim neamurilor pentru a fi mântuite. Astfel, ei întotdeauna umplu măsura păcatelor lor. Dar, în cele din urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu.
17. Fraților, atunci când, pentru puțin timp, am fost despărțiți de voi, – în persoană, dar nu cu inima –, am dorit cu și mai mare ardoare să vă vedem.
18. Am vrut să venim la voi, – cel puțin eu, Pavel, am vrut din nou și din nou –, dar Satan ne-a împiedicat.
19. Care este nădejdea sau bucuria, sau cununa cu care ne lăudăm înaintea Domnului nostru Isus, la venirea Lui? Oare nu voi?
20. Într-adevăr, voi sunteți gloria și bucuria noastră!