41. Saul s-a rugat Domnului , Dumnezeul lui Israel: – Arată-ne adevărul!Sorțul a căzut pe Ionatan și Saul, iar ceilalți bărbați au scăpat.
42. Atunci Saul a zis: – Aruncați sorțul între mine și fiul meu Ionatan. Și sorțul a căzut pe Ionatan.
43. Saul i-a zis lui Ionatan: – Spune-mi ce ai făcut. – Am gustat puțină miere cu capătul bățului pe care-l aveam în mână, i-a răspuns Ionatan. Iată-mă, sunt gata să mor!
44. – Dumnezeu să se poarte cu toată asprimea față de mine dacă nu vei muri, Ionatane! a zis Saul.
45. Dar poporul i-a zis lui Saul: – Chiar trebuie să moară Ionatan, cel care a adus această mare victorie pentru Israel? Nicidecum! Viu este Domnul că nici măcar un fir de păr nu va cădea la pământ din capul lui, deoarece cu ajutorul Domnului a adus el victoria în această zi. Bărbații l-au salvat astfel pe Ionatan și n-a fost ucis.
46. Saul a încetat să-i mai urmărească pe filisteni și filistenii s-au retras în teritoriul lor.
47. După ce Saul a început să domnească peste Israel, el a luptat împotriva tuturor dușmanilor săi din toate părțile: împotriva moabiților, împotriva amoniților, împotriva edomiților, împotriva regilor din Țoba și împotriva filistenilor; oriunde se ducea ieșea victorios.
48. El a luptat vitejește și i-a învins pe amalekiți, eliberând Israelul de jefuitorii săi.
49. Fiii lui Saul erau Ionatan, Ișvi și Malchi-Șua. Fiica sa cea mare se numea Merab, cea mică se numea Mihal,
50. iar soția lui se numea Ahinoam, fiica lui Ahimaaț. Numele conducătorului oștirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.
51. Chiș, tatăl lui Saul, și Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel.