50. Iartă poporul Tău, cel ce a păcătuit față de Tine! Iartă toate fărădelegile pe care le-au săvârșit împotriva Ta și fă să găsească îndurare la cei ce i-au luat captivi, ca să le arate milă;
51. căci ei sunt poporul Tău și moștenirea Ta, poporul pe care l-ai scos din Egipt, din mijlocul cuptorului de fier!
52. Fie ca ochii Tăi să fie deschiși la cererea slujitorului Tău și la cererea poporului Tău, Israel, ca să-i asculți ori de câte ori vor striga către Tine după ajutor,
53. căci Tu, Stăpâne Doamne , i-ai pus deoparte dintre toate popoarele pământului pentru a fi moștenirea Ta, după cum i-ai spus robului Tău Moise când i-ai scos pe strămoșii noștri din Egipt!“
54. Când Solomon a terminat de spus toată această rugăciune și cerere Domnului , s-a ridicat dinaintea altarului Domnului , unde stătuse îngenuncheat, cu mâinile ridicate spre cer
55. și, stând în picioare, a binecuvântat întreaga adunare a lui Israel cu voce tare, zicând:
56. „Binecuvântat să fie Domnul Care i-a dat odihnă poporului Său, Israel, potrivit cu tot ceea ce a promis. Dintre toate promisiunile bune pe care le-a rostit prin robul Său Moise, nici una n-a rămas neîmplinită.