1. Iată ce s-a întâmplat după aceste evenimente: Nabot din Izreel avea o vie în Izreel, aproape de palatul lui Ahab, regele Samariei.
2. Acesta i-a zis lui Nabot: – Dă-mi mie via ta, ca să-mi slujească drept grădină de zarzavaturi, căci este aproape de palatul meu. Îți voi da în schimb o vie mai bună decât aceasta sau, dacă ți se pare mai bine, îți voi plăti în argint cât valorează.
3. – Să mă ferească Domnul să-ți dau moștenirea părinților mei, i-a răspuns Nabot.
4. Ahab s-a dus acasă supărat și mâniat din cauza cuvintelor pe care Nabot din Izreel i le spusese: „Nu-ți voi da moștenirea părinților mei!“ S-a așezat pe pat, și-a întors fața și nu a vrut să mănânce nimic.
5. Izabela, soția sa, a venit la el și l-a întrebat: – De ce ești supărat și nu mănânci nimic?
6. – Pentru că i-am spus lui Nabot din Izreel să-mi dea via lui cu preț de argint, i-a răspuns el, sau, dacă vrea, îi voi da altă vie în locul ei. Dar el mi-a răspuns că nu-mi dă via lui.
7. – Așa îți exerciți tu domnia acum peste Israel? i-a spus Izabela, soția sa. Scoală-te, mănâncă și înveselește-te! Eu îți voi da via lui Nabot din Izreel.
8. Ea a scris niște scrisori în numele lui Ahab, a pus pecetea lui pe ele și le-a trimis bătrânilor și nobililor care locuiau în aceeași cetate cu Nabot.
9. Iată ce a scris în acele scrisori: „Vestiți un post și puneți-l pe Nabot în fruntea poporului.