6. Apoi și-au împărțit între ei teritoriul pe care urmau să-l străbată: Ahab a plecat singur pe un drum, iar Obadia a plecat singur pe un alt drum.
7. În timp ce era pe drum, Obadia s-a întâlnit cu Ilie. El l-a recunoscut, a căzut cu fața la pământ și l-a întrebat: – Tu ești, stăpânul meu Ilie?
8. – Eu sunt, i-a răspuns el. Du-te și spune-i stăpânului tău că a venit Ilie!
9. – Cu ce am păcătuit, a întrebat Obadia, de-l dai pe slujitorul tău pe mâna lui Ahab ca să fie omorât?
10. Viu este Domnul , Dumnezeul tău, că n-a rămas nici un neam și nici un regat unde stăpânul meu să nu fi trimis să te caute; iar când spuneau că nu ești acolo, punea acel regat sau acel neam să jure că nu te-a găsit.
11. Și tu-mi ceri să merg și să-i spun stăpânului meu că a venit Ilie.
12. Știu eu oare unde te va duce Duhul Domnului după ce mă voi despărți de tine? Astfel, dacă mă duc și-i spun lui Ahab, iar el nu te va găsi, mă va omorî; însă slujitorul tău se teme de Domnul din tinerețea lui.
13. Nu i s-a spus stăpânului meu ce am făcut când Izabela îi omora pe profeții Domnului? Am ascuns o sută dintre profeții Domnului , câte cincizeci în câte o peșteră, și i-am hrănit cu pâine și cu apă.
14. Iar tu-mi ceri să merg și să-i spun stăpânului meu că a venit Ilie. Mă va omorî!
15. – Viu este Domnul Oștirilor, Căruia Îi slujesc, i-a spus Ilie, că astăzi mă voi înfățișa înaintea lui Ahab.
16. Obadia a pornit să-l întâmpine pe Ahab și să-l înștiințeze. Apoi Ahab s-a dus să-l întâlnească pe Ilie.
17. Când Ahab l-a văzut pe Ilie, i-a zis: – Tu ești acela, cel care-l nenorocești pe Israel?
18. – Nu eu l-am nenorocit pe Israel, i-a răspuns Ilie, ci tu și familia tatălui tău, prin faptul că ați părăsit poruncile Domnului și l-ați urmat pe Baal .