35. Apa curgea în jurul altarului și a umplut chiar și șanțul.
36. În clipa în care se aducea jertfa de seară, profetul Ilie s-a apropiat și a zis: „ Doamne , Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, fă să se cunoască astăzi că Tu ești Dumnezeu în Israel, că eu sunt robul Tău și că am făcut toate aceste lucruri după porunca Ta.
37. Răspunde-mi, Doamne! Răspunde-mi, ca să cunoască acest popor că Tu, Doamne , ești Dumnezeu și că Tu le întorci inimile spre Tine!“
38. Atunci a căzut foc de la Domnul , a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele și pământul și a înghițit și apa care era în șanț.
39. Când tot poporul a văzut acest lucru, a căzut cu fața la pământ și a zis: „ Domnul este Dumnezeu! Domnul este Dumnezeu!“
40. – Prindeți-i pe profeții lui Baal! le-a zis Ilie. Nici unul dintre ei să nu scape! I-au prins, iar Ilie i-a dus la uedul Chișon și i-a înjunghiat acolo.
41. Apoi Ilie i-a zis lui Ahab: – Du-te, mănâncă și bea, căci se aude vuietul unei ploi puternice!
42. Ahab s-a dus să mănânce și să bea, dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului, s-a plecat la pământ, și-a așezat fața între genunchi
43. și i-a zis slujitorului său: – Du-te și uită-te spre mare! El s-a dus și s-a uitat. – Nu se vede nimic! i-a zis el. Ilie i-a zis de șapte ori să se ducă din nou.
44. A șaptea oară, slujitorul i-a zis: – Un nor mic cât o palmă de om se ridică din mare! – Du-te, i-a zis Ilie, și spune-i lui Ahab: „Pregătește-ți carul și coboară-te ca să nu te prindă ploaia!“
45. Între timp cerul s-a înnegrit de nori, vântul a început să bată și a venit o ploaie puternică. Ahab s-a urcat în car și s-a dus la Izreel.
46. Mâna Domnului a venit peste Ilie, care și-a încins mijlocul și a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.