1. Au trecut multe zile, iar Domnul i-a vorbit lui Ilie în al treilea an astfel: „Du-te și înfățișează-te înaintea lui Ahab, căci voi trimite ploaie pe pământ.“
2. Ilie s-a dus să se înfățișeze înaintea lui Ahab. În Samaria era foamete mare.
3. Ahab l-a chemat pe Obadia, cel care răspundea de palat. Obadia se temea mult de Domnul ,
4. iar când Izabela i-a omorât pe profeții Domnului , Obadia a luat o sută de profeți, a ascuns câte cincizeci în câte o peșteră și i-a hrănit cu pâine și cu apă.
5. Ahab i-a zis lui Obadia: „Du-te prin țară, pe la toate izvoarele de apă și pe la toate uedurile! Poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm caii și catârii în viață, astfel încât să nu trebuiască să omorâm nici unul dintre animale.“
6. Apoi și-au împărțit între ei teritoriul pe care urmau să-l străbată: Ahab a plecat singur pe un drum, iar Obadia a plecat singur pe un alt drum.
7. În timp ce era pe drum, Obadia s-a întâlnit cu Ilie. El l-a recunoscut, a căzut cu fața la pământ și l-a întrebat: – Tu ești, stăpânul meu Ilie?
8. – Eu sunt, i-a răspuns el. Du-te și spune-i stăpânului tău că a venit Ilie!
9. – Cu ce am păcătuit, a întrebat Obadia, de-l dai pe slujitorul tău pe mâna lui Ahab ca să fie omorât?
10. Viu este Domnul , Dumnezeul tău, că n-a rămas nici un neam și nici un regat unde stăpânul meu să nu fi trimis să te caute; iar când spuneau că nu ești acolo, punea acel regat sau acel neam să jure că nu te-a găsit.
11. Și tu-mi ceri să merg și să-i spun stăpânului meu că a venit Ilie.
12. Știu eu oare unde te va duce Duhul Domnului după ce mă voi despărți de tine? Astfel, dacă mă duc și-i spun lui Ahab, iar el nu te va găsi, mă va omorî; însă slujitorul tău se teme de Domnul din tinerețea lui.