1. Fraților, și eu, când am venit la voi, n-am venit vestindu-vă taina lui Dumnezeu prin cuvinte elevate sau printr-o înțelepciune strălucită,
2. pentru că am hotărât să nu știu nimic între voi decât pe Isus Cristos și pe El răstignit.
3. Eu am venit la voi în slăbiciune, în frică și în mare tremur,
4. iar cuvântul și predicarea mea nu se bazau pe vorbele convingătoare ale înțelepciunii, ci pe dovada Duhului și a puterii,
5. ca astfel credința voastră să nu fie întemeiată pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
6. Totuși ceea ce vorbim noi printre cei maturi este o înțelepciune, dar nu a veacului acestuia și nici a conducătorilor acestui veac, cărora li se va pune capăt,
7. ci vorbim despre înțelepciunea tainică a lui Dumnezeu, care a fost ascunsă și pe care Dumnezeu a destinat-o, înainte de a fi veacurile, pentru gloria noastră.
8. Nici unul dintre conducătorii acestei lumi n-a înțeles-o, pentru că, dacă ar fi înțeles-o, nu L-ar fi răstignit pe Domnul slavei.
9. Totuși, așa cum este scris: „Nici un ochi n-a văzut, nici o ureche n-a auzit și la mintea omului nu s-a suit ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru cei care-L iubesc.“