18. El care împotriva speranţei a crezut în speranţă, ca el să devină tatăl multor naţiuni, conform cu ceea ce i se spusese: Aşa va fi sămânţa ta.
19. Şi, nefiind slab în credinţă, nu a luat în considerare propriul său trup deja mort, având aproape o sută de ani, nici starea moartă a pântecelui Sarei;
20. Nu a şovăit la promisiunea lui Dumnezeu, prin necredinţă; ci a fost tare în credinţă, dând glorie lui Dumnezeu;
21. Şi, fiind deplin convins că, ce a promis, a fost în stare să şi facă.
22. Şi de aceea aceasta i s-a atribuit lui pentru dreptate;
23. Dar nu numai pentru el a fost scris că i s-a atribuit;
24. Ci şi pentru noi, cărora ni se va atribui, dacă credem în cel ce a înviat dintre morţi pe Isus Domnul nostru;
25. Care a fost predat din cauza greşelilor noastre şi a fost înviat pentru justificarea noastră.