18. Nu te făli faţă de ramuri. Dar dacă te făleşti, nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.
19. Vei spune atunci: Ramurile au fost rupte ca eu să fiu altoit.
20. Bine, din cauza necredinţei au fost rupte, iar tu stai în picioare prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci teme-te;
21. Căci dacă Dumnezeu nu a cruţat ramurile naturale, fii atent ca nu cumva să nu te cruţe nici pe tine.
22. Iată, atunci bunătatea şi severitatea lui Dumnezeu; severitate faţă de cei ce au căzut, dar bunătate faţă de tine, dacă continui în bunătatea lui; altfel şi tu vei fi tăiat.