18. Şi strigau, uitându-se la fumul arderii ei, spunând: Care cetate era asemenea acestei mari cetăţi!
19. Şi îşi aruncau ţărână pe capetele lor şi strigau, plângând şi bocind, spunând: Vai, vai, acea cetate mare în care s-au îmbogăţit toţi cei ce aveau corăbii pe mare din cauza măreţiei ei! Pentru că într-o singură oră s-a pustiit.
20. Bucură-te de ea, cerule şi voi sfinţi apostoli şi profeţi, pentru că Dumnezeu a judecat judecata voastră asupra ei.
21. Şi un înger puternic a luat o piatră ca o piatră mare de moară şi a aruncat-o în mare, spunând: Astfel, cu violenţă va fi dărâmat Babilonul, acea cetate mare, şi nu va mai fi găsită nicidecum.
22. Şi vocea harpiştilor şi a muzicienilor şi a flautiştilor şi a trompetiştilor nu va mai fi auzită nicidecum în tine; şi niciun meşteşugar, al oricărui meşteşug ar fi el, nu va mai fi găsit nicidecum în tine; şi sunetul pietrei de moară nu va mai fi auzit nicidecum în tine;
23. Şi lumina candelei nu va mai străluci nicidecum în tine; şi vocea mirelui şi a miresei nu va mai fi auzită nicidecum în tine; deoarece comercianţii tăi erau oamenii mari ai pământului, pentru că prin vrăjitoriile tale au fost înşelate toate naţiunile.
24. Şi în ea a fost găsit sângele profeţilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost ucişi pe pământ.