1. Doamne, Domnul nostru, cât de măreţ este numele tău în tot pământul! Tu care ai pus gloria ta deasupra cerurilor.
2. Din gura pruncilor şi a sugarilor ţi-ai rânduit tărie, datorită duşmanilor tăi, ca să amuţeşti pe duşman şi pe răzbunător.
3. Când privesc cerurile tale, lucrarea degetelor tale, luna şi stelele, pe care le-ai rânduit;
4. Ce este omul, să îți amintești de el, şi fiul omului să îl cercetezi?
5. Fiindcă l-ai făcut cu puţin mai prejos decât îngerii şi l-ai încoronat cu glorie şi onoare.