7. Dumnezeule, când ai mers înaintea poporului tău, când ai mărşăluit prin pustie, Selah,
8. Pământul s-a cutremurat şi cerurile au picurat în prezenţa lui Dumnezeu, însuşi Sinai s-a clătinat înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
9. Tu, Dumnezeule ai trimis o ploaie abundentă, prin care ţi-ai întărit moştenirea, când a fost obosită.
10. Adunarea ta a locuit în ea; tu, Dumnezeule, ai pregătit din bunătatea ta pentru cei săraci.
11. Domnul a dat cuvântul, mare a fost oştirea celor ce l-au proclamat.
12. Împăraţii armatelor au fugit iute şi cea care a zăbovit acasă a împărţit prada.
13. Deşi aţi stat întinşi printre oale, totuşi veţi fi ca aripile unui porumbel acoperite cu argint şi penele lui cu aur galben.
14. Când cel Atotputernic a împrăştiat împăraţi în ea, era alb ca zăpada în Ţalmon.
15. Muntele lui Dumnezeu este ca muntele Basanului; un munte înalt ca muntele Basanului.
16. De ce săriţi, voi munţi înalţi? Acesta este muntele în care Dumnezeu doreşte să locuiască; da, Domnul va locui în el pentru totdeauna.
17. Carele lui Dumnezeu sunt douăzeci de mii, chiar mii de îngeri, Domnul este printre ele, ca în Sinai, în locul sfânt.
18. Te-ai urcat în înălţime, ai dus în captivitate captivitatea, ai primit daruri pentru oameni; da, şi pentru cei răzvrătiţi, ca Domnul Dumnezeu să locuiască printre ei.