8. Şi nu m-ai închis în mâna duşmanului; mi-ai pus picioarele la loc larg.
9. Ai milă de mine, Doamne, fiindcă sunt în necaz; şi cu mâhnire este mistuit ochiul meu, sufletul meu şi pântecele meu.
10. Căci viaţa mi se consumă în întristare şi anii mei în suspin, puterea mea eşuează din cauza nelegiuirii mele şi oasele mi s-au mistuit.
11. Am fost o ocară printre toţi duşmanii mei, dar mai ales printre vecinii mei, şi o groază printre cunoscuţii mei; cei ce mă vedeau afară fugeau de mine.
12. Sunt uitat ca un mort, şters din amintire, sunt ca un vas spart.